E un întuneric albăstriu
ca un chip transparent
pe sîrma de rufe
mai e o noapte apoasă
dacă sîngele mi s-ar scurge în ea
aş fi pe rînd fiecare dintre macii plutitori
două ploi îmi lasă-n palme omizi
gelozia – tatuaj aproape şters în formă de inimă
ce ştiu eu despre toate astea
din şotronul desenat pe strada Vînătorului
pe care l-am jucat azi din mers
prima dată mi-a fost teamă
cînd mă-ntorceam de la grădiniţă
aveam părul prins în coadă de cal
şi-n buzunar un ac de siguranţă furat
mai tîrziu l-am îngropat în spatele casei bunicilor
unde ştiam că fusese un cimitir
ştiam.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ooo n-am prea avut ocazia sa citesc poezii de tine in romana ... Prima strofa ma lasa cu o impresie mai incerta... ultimele doua strofe si versul final sunt foarte impresionante si frumos scrise, o evocare simpla si melancolica. Imi place.
RăspundețiȘtergere