N-ar mai fi poezie?
Poetii ar deveni oratori
Creierul s-ar face bibleoteca
Crescand mereu in lumea gandurilor
Si daca oratorii ar murii?
Am scrie cu picioarele
Am face bataturi cand am scrie romane
si tipetele de durere s-ar numi
balade
marți, 10 august 2010
marți, 8 iunie 2010
miercuri, 26 mai 2010
marți, 25 mai 2010
Fetita cu chibrituri nearse
E un întuneric albăstriu
ca un chip transparent
pe sîrma de rufe
mai e o noapte apoasă
dacă sîngele mi s-ar scurge în ea
aş fi pe rînd fiecare dintre macii plutitori
două ploi îmi lasă-n palme omizi
gelozia – tatuaj aproape şters în formă de inimă
ce ştiu eu despre toate astea
din şotronul desenat pe strada Vînătorului
pe care l-am jucat azi din mers
prima dată mi-a fost teamă
cînd mă-ntorceam de la grădiniţă
aveam părul prins în coadă de cal
şi-n buzunar un ac de siguranţă furat
mai tîrziu l-am îngropat în spatele casei bunicilor
unde ştiam că fusese un cimitir
ştiam.
ca un chip transparent
pe sîrma de rufe
mai e o noapte apoasă
dacă sîngele mi s-ar scurge în ea
aş fi pe rînd fiecare dintre macii plutitori
două ploi îmi lasă-n palme omizi
gelozia – tatuaj aproape şters în formă de inimă
ce ştiu eu despre toate astea
din şotronul desenat pe strada Vînătorului
pe care l-am jucat azi din mers
prima dată mi-a fost teamă
cînd mă-ntorceam de la grădiniţă
aveam părul prins în coadă de cal
şi-n buzunar un ac de siguranţă furat
mai tîrziu l-am îngropat în spatele casei bunicilor
unde ştiam că fusese un cimitir
ştiam.
luni, 24 mai 2010
Romanţa zilelor de ieri
Romanţa zilelor de ieri
Ion Minulescu
Taci,
Să nu-mi deştepţi tristeţea amintirilor culcate
În sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!...
Taci,
Să nu-mi deştepţi în suflet tragediile jucate
În aplauzele mute ale-ntâielor dureri!
Treci tăcut ca beduinul ce cutreieră nisipul,
Treci tăcut ca cel ce-şi pune mâinile-n cruciş pe piept,
Şi să nu mă chemi pe nume -
Să-mi deştepţi din piatră chipul
Sfinxului,
Ce-ar vrea să-mi spună că e timpul să-l deştept...
Ocoleşte-mă cu groază, ca pe-un stârv de om ucis -
Nu de oameni,
Ci de mâna ne'ntrupatelor dorinţi -
Şi pe piatra-mi funerară nu citi poemul scris
De nebunul din cetatea plină numai de cumunţi!...
Ocoleşte-mă cu groază...
Dar opreşte-te deoparte,
Să mă poţi privi de-a-ntregul
Şi să-mi spui ce vezi...
Eu sunt
Stropul vinului ce scade prin paharele deşarte
Şi romanţa nesfârşită, căci arcuşele s-au frânt!
Să nu-mi deştepţi tristeţea amintirilor culcate
În sicriurile-albastre ale zilelor de ieri!...
Taci,
Să nu-mi deştepţi în suflet tragediile jucate
În aplauzele mute ale-ntâielor dureri!
Treci tăcut ca beduinul ce cutreieră nisipul,
Treci tăcut ca cel ce-şi pune mâinile-n cruciş pe piept,
Şi să nu mă chemi pe nume -
Să-mi deştepţi din piatră chipul
Sfinxului,
Ce-ar vrea să-mi spună că e timpul să-l deştept...
Ocoleşte-mă cu groază, ca pe-un stârv de om ucis -
Nu de oameni,
Ci de mâna ne'ntrupatelor dorinţi -
Şi pe piatra-mi funerară nu citi poemul scris
De nebunul din cetatea plină numai de cumunţi!...
Ocoleşte-mă cu groază...
Dar opreşte-te deoparte,
Să mă poţi privi de-a-ntregul
Şi să-mi spui ce vezi...
Eu sunt
Stropul vinului ce scade prin paharele deşarte
Şi romanţa nesfârşită, căci arcuşele s-au frânt!
duminică, 23 mai 2010
Bella Lugosi's son
Little John is dead and he doesn't care.
Mr. Einstein has a sponge bath with turtles all around.
I heard you like white wine.
Bela Lugosi's son is eating crackers and watches the sun set in a David Lynch soap opera.
Nothing more but laziness and post-modernism.
Paintings with blue and female nudes in the living-room.
I like Chopin mixed with The Doors on a Sunday evening.
Let's travel together to Las Vegas and get married.
Wife and son, mother and uncle, girl and boy.
We are all alike in the Hungarian Dance, on a melody's high heels.
Bela Lugosi's son is drinking white butterflies and writing last autumn's poems.
On your neck, in your mind, while we become REM midnight lovers.
Mr. Einstein has a sponge bath with turtles all around.
I heard you like white wine.
Bela Lugosi's son is eating crackers and watches the sun set in a David Lynch soap opera.
Nothing more but laziness and post-modernism.
Paintings with blue and female nudes in the living-room.
I like Chopin mixed with The Doors on a Sunday evening.
Let's travel together to Las Vegas and get married.
Wife and son, mother and uncle, girl and boy.
We are all alike in the Hungarian Dance, on a melody's high heels.
Bela Lugosi's son is drinking white butterflies and writing last autumn's poems.
On your neck, in your mind, while we become REM midnight lovers.
sâmbătă, 22 mai 2010
Trecut-Negativ
Mi-am construit o căsuţă de jucărie
peste inimă.
Am pus în ea fluturi cu cheiţă
şi păpuşi fără ochi.
Un aparat mic fotografiază negativele.
Vezi aici pata asta albă?
Sunt eu.
Uite, dacă derulez repede pata se mişcă,
la fel ca o imagine în oglindă.
(odată credeam că păpuşile au inima în partea dreaptă)
joi, 20 mai 2010
Why do this?
Scriu nu pentru ca vreau, ci pentru ca nu pot altfel. Daca nu as scrie toate ideile mi-ar bazai injurul capului ca un roi de albine gata de atac. Probabil m-ar si ucide daca le-as arata un moment de slabiciune. De aceea trebuie sa le iau incet una cate una, sa le calmez si sa le trimit la loc in stup. Mai neglijez cate una din cand in cand si ma trezesc cu ditamai inpunsatura. Asta ma face constienta de ce as pati daca as inceta sa le grijesc.
Asa ca vezi tu, scriu pentru mine nu pentru altcineva, dar daca ai "ajuns aici printr-o regretabila confuzie" cum spune Marin Sorescu in Muntele atunci esti
binevenit printre nebuniile mele.
De ce antetul e un citat din Infernul lui Dante?
Pentru ca as vrea ca cei ce intra sa fie pregatiti pentru tot si pentru nimic in acelasi timp.
Nu vreau sa dezamagesc pe nimeni, nu vreau sa va faceti sperante false. Vreau doar sa fiu
auzita... daca se poate.
Asta e introducerea pe care probabil n-o va citi nimeni niciodata.
Dar n-am scris-o pentru cineva, am scris-o pentru mine.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
